Au promis spectacol si s-au tinut de promisiune: LORD OF THE DANCE luni, Mai 31 2010

     Daaaa! Am fost in aceasta dupa-amiaza la Sala Palatului, la spectacolul fabulos prezentat de trupa de dans irlandenza “Lord of the Dance”. De foarte, foarte mult timp nu am mai fost la un spectacol atat de impecabil prezentat! Eu sunt o fire care mereu, da’ mereu, tre’ sa am ceva de comentat. E, cu privire la prestatia dansatorilor irlandezi, nu am decat cuvinte de lauda. Totul a fost impecabil: costume, muzica, lumini, coregrafie. De vis! Cand am optat “pentru” a merge la spectacol, aveam asteptari la un spectacol bun, dar nu extraordinar. Pe o scena, care mi s-a parut destul de micutza pentru ei, formatia s-a prezentat intr-un numar de aproximativ 30 de dansatori, acompaniati in anumite momente de 2 violonisti si o solista. Lorzii dansului s-au prezentat cu o poveste in care Binele si Raul s-au luptat in pasi de dans. Pasi de dans sincronizati la secunda. De o exactitate uimitoare. Show-ul a fost “condimentat” cu lumini si efecte pirotehnice. Prestatia artistilor a ridicat in picioare o sala intreaga care, spre surprinderea mea, a fost plina, in ciuda faptului ca un bilet nu a fost tocmai ieftin! M-a bucurat sa vad oameni care au apreciat ceva de calitate, au bisat, au aplaudat si totul cu foarte mult bun simt.
     A fost un show total! Imi pare rau ca n-am avut un aparat foto performant, ca altii , ca sa va fi aratat si poze. Mi-au iesit niste poze pe care daca le-as posta, as strica farmecul spectacolului care a fost impecabil. Ma repet, stiu, dar merita!

2 Responses »

 

Excursia de zi cu zi marți, Mai 11 2010

     Ma gandesc de ceva timp sa va povestesc cateva dintre “peripetiile” pe care le vad, le traiesc, in mica excursie, vorba unui prieten, pe care o fac in fiecare zi in drumul meu casa – munca, dus – intors. Pana sa ma mut in Prelungirea Ghencea, am stat la o distanta de doar cateva staii de locul de munca (Unirea) si deci, nu mi-a fost dat sa vad foarte multe in transportul in comun. Acum insa, calatorind cel putin o ora pana la munca, ce mi-e dat sa vad cateodata… Nu mai degraba de aceasta seara. M-am urcat in 122 de la Eroilor. Pe un scaun un tanar la vre 28-30 de ani, parea ca doarme. La o curba un pic mai brusca a autobuzului, baiatu’ pica de pe scaun, cade lat si nu se misca. Dupa haine… parea un om al strazii. S-a aplecat un baiat sa vada daca are puls, i-a dat doua palme ca sa-l trezeasca, insa omu’ nu misca. Avea puls insa. “Sa cheme cineva ambulanta” spune el. In secunda doi intrebarea care mi-a venit in minte a fost: “cine te impiedica pe tine sa nu suni?”. Din autobuz se auzeau apoi tot felul de voci: “un drogat”, “a, da, e beat mort”, “cheama cineva politia?”. Ma uitam si nu-mi venea sa cred. Asa, si daca e drogat, te pune cineva sa-l iei acasa? Nu e tot om? De bine nu ajungi in situatia aia! In fine, nu suna nimeni nicaieri… toata lumea isi dadea cu parerea, critica, dar nimeni nu facea nimic. Pun mana pe telefon sa sun la salvare, si in timp ce asteptam la telefon merg la sofer sa-i spun ce s-a intamplat si sa-mi zica unde sa spun ambulantei ca stationam. Vine soferu’ sa vada ce s-a intamplat, imi spune ce statie sa spun si statea cu tanarul lesinat. In timp ce vorbeam la telefon, un domn de langa mine, un pic panicat: “vezi ca o sa-ti ceara cnp-ul” de parca i-as fi dat contul din banca. Dar, apoi, ca sa-si faca romanul nostru “felul” pana la capat, se aud cateva voci: “vai, cum, stationam pentru un drogat?!”. Oameni buni, care-i treaba? Oare nu suntem toti oameni? Ma intreb: daca oricare dintre oamenii care vociferau, picau pur si simplu pe strada din cauza unei caderi de calciu, ameteli etc si trecea lumea pe langa ei fara sa le dea o mana de ajutor, cum ar fi fost? La noi e inradacinata in mentalitate, o conceptie gresita si unii vad precum calul. La nici 2 min de stationare a venit ambulanta a luat tanarul lesinat pe targa si pentru o pierdere de timp de maxim 5 minute insumate, mai aveam putin si aveam in cap jumate de autobuz ca mi-am permis sa spun celor de la salvare ca stationam pana ajunge o masina, ca sa-l ia pe cel in cauza. Ce vroiai frate, sa alerge salvarea dupa 122 si sa ghiceasca daca este corect autobuzul urmarit?!? Dupa ce autobuzul si-a reluat traseul, comentariile n-au incetat, bineinteles: ca trebuia…, ca era bine daca… etc. La vorbe si teorie, cred ca nu ne intrece nimeni.
     Si ca sa “raman” tot in autobuz, si tot la calitatea de vorbareti a romanilor, am sa inchei cu o intamplare hazlie, petrecuta tot in timpul excursiei mele de zi cu zi. Era dimineata. In autobuz se urca un domn, bine imbracat, care focaliza cu privirea persoane. N-am fost atenta care-i erau preferintele, caci initial am avut impresia ca este de la controlul biletelor. Dar, ma inselasem. Pune ochii pe o tipa blonda, frumusica, aranjata cu o fusta eleganta, dar nu scurta sau imbracata provocator. Se apropie de ea, se lipeste de ea si la un moment dat ii intinde o carte de vizita. Nu stiu ce i-o fi spus, dar tot autobuzul stia care era mesajul ei: “Fir-ai al dracu’ de curvar nenoricit, tu ce ma crezi o panarama? Du-te mai frustratule si caute in alta parte! De unde naiba ma cunosti tu pe mine de-ti permiti asta?” Cat l-a injurat, cat la spurcat… ca la prima statie omu’ era coborat, si nu stiu daca va mai repeta prea curand gestul facut. Acum… fie vorba intre noi, din punctul meu de vedere, o femeia care se respecta, nu face circ, da pur si simplu “ignore” si gata.
     O sa mai scriu cat de curand, cred, un post in care o sa va povestesc despre intamplarile petrecute in timp ce astept dimineata in statie autobuzul sa plec spre servici…

9 Responses »