Lectie miercuri, Apr 21 2010

     Am primit-o pe email si am spus ca e pacat sa nu-i dau “share” : “ Intr-o buna zi, magarul unui taran cazu intr-o fantana. Nefericitul animal se puse pe zbierat, ore intregi, in timp ce taranul cauta sa vada ce e de facut. Pana la urma, taranul hotari ca magarul si-asa era batran, iar ca fantana, oricum secata, tot trebuia sa fie acoperita odata si-odata. Si ca nu mai merita osteneala de a-l scoate pe magar din adancul fantanei. Asa ca taranul isi chema vecinii, ca sa-i dea o mana de ajutor. Fiecare dintre ei apuca cate o lopata si incepura sa arunce de zor pamant inauntrul fantanei.
     Magarul pricepu de indata ce i se pregatea si se puse si mai abitir pe zbierat. Dar, spre mirarea tuturor, dupa cateva lopeti bune de pamant, magarul se potoli si tacu. Taranul privi in adancul fantanei si ramase uluit de ce vazu.
     Cu fiecare lopata de pamant, magarul cel batran facea ceva neasteptat: se scutura de pamant si pasea deasupra lui. In curand, toata lumea fu martora cu surprindere cum magarul, ajuns pana la gura fantanei, sari peste ghizduri si iesi frematand…
     Viata va arunca poate si peste tine cu pamant si cu tot felul de greutati…
     Secretul pentru a iesi din fantana este sa te scuturi de acest pamant si sa-l folosesti pentru a urca un pas mai sus. Fiecare din greutatile noastre este o ocazie pentru un pas in sus. Putem iesi din adancurile cele mai profunde daca nu ne dam batuti. Foloseste pamantul pe care ti-l arunca peste tine ca sa mergi inainte.
     Aminteste-ti de cele 5 reguli pentru a fi fericit:
1) Curata-ti inima de ura, frica, egoism.
2) Scuteste-ti mintea de preocupari inutile.
3) Simplifica-ti viata si fa-o mai frumoasa.
4) Daruieste mai mult si asteapta mai putin.
5) Iubeste mai mult si… scutura-te de pamant, pentru ca in viata asta, tu trebuie sa fii solutia, nu problema.”

4 Responses »

 

Drumul catre prima casa… vineri, Apr 16 2010

     Va spuneam intr-un post anterior despre cat de frumosa si minunata e casuta mea . In acest post ma gandesc ca nu ar strica sa povestesc care a fost drumul, sau mai bine zis care au fost drumurile, care adunate au dus pana la urma pe strada mea.
     Cumpararea unei locuinte in Romania se poate transforma din vis in cosmar, cand esti nevoit sa suporti toanele angajatilor bancii pe nervii, timpul si banii tai…
      “Oferta ideala sa te linistesti si sa ai in sfarsit locuinta mult visata. Dobanda mica, rate acceptabile. Rapid, sigur, eficient. Un program unic pentru o familie fericita: Prima Casa”. Cam asa suna textul de pe un pliant, de la BCR, cu care m-am jucat si l-am indoit in nenumarate feluri, in asteptarea unui consultat care sa-mi explice mai multe. Eram in recunoastere. La un prim calcul, ma incadram. Asa ca am cerut o lista cu toata hartogaraia care trebuia la dosar. La credite, o doamna care vorbea foarte mult si niciodata nu-mi raspundea la ce o intrebam eu… Orice intrebare o deranja si de fiecare data mi se parea ca e atat de ocupata incat incurc. Se purta de parca as fi cerut sa-i cumpar propria-i casa sau sa ma mut la ea. Cand am inceput sa aduc actele, de fiecare data aceeasi placa. “Da, sunt ok, dar mai lipseste ceva.” De cate ori ma duceam, impreuna cu o colega de servici, care isi facea si ea dosar de creditare numai ca la alta sucursala a bancii, ii spuneam: sa vedem, ce mai lipseste de data asta. Si uite asa, trecusera cateva saptamani bune. Daca spuneti ca este mult, va spun ca al meu a fost un caz fericit, fiind ajutata de seful meu care stia cand se mai schimba o declaratie, cum sa facem sa nu mai fim amanate, atat eu cat si colega mea, atat de mult. Faza cea mai tare, a fost cand am sunat eu consultatul bancar la care eram si i-am zis ca s-a schimbat o declaratie. La care ea: da? puteti sa mi-o trimiteti pe mail?” Genial: eu, client, instiintez banca cu privire la actele care imi trebuie mie. De ce oare am impresia ca trebuia sa fie invers?
     Buuun. Se finalizeaza dosarul, care parea sa fie complet pentru moment. Hai sa facem o simulare, conform cu veniturile, sa vedem cat imi poate da banca. Si mi se zice o suma, la care daca mai erau inca vreo 4000 de euro, ar fi fost perfect. Ce idee ii vine consultantei: “faceti repede un credit de nevoi persnale, nu trebuie sa puneti decat 50 lei pe luna, si va putem da mai mult!” Stau asa, ma uit la ea si gandesc: ma, poate n-aud bine. Ce sa fac? intreb eu. Si primesc acelasi raspuns cu acelasi entuziasm plus doua brosuri in mana. Eram in stare de soc. Ma uit la colega mea, colega mea la mine, si imi dau seama ca intelesese si ea acelasi lucru ca si mine. Care-i logica? intreb eu. Cu cat sunt mai indatorata, cu atat imi dati bani mai multi? Iar acum doua saptamani primeam cate trei telofoane pe zi ca sa-mi inchid toate creditele, ca sa-mi poata acorda credit cu Prima Casa. Si primim raspuns cu zambetul pe buze ca nu trebuie sa dau raspuns pe loc, ca ma mai pot gandi. Banuiesc ca ar fi trebuit sa ma simt usurata, or sort of… insa eu incepeam sa-mi iau gandu’ de la casa mea. Am plecat impreuna cu colega mea si vorbeam amandoua si nu intelegeam logica. Ajungem la firma, si-i explicam sefului care ne da raspunsul normal, care l-ar fi dat oricui i-am fi explicat asta: v-a scapat voua ceva, e imposibil. Si suna el si, surpriza, i se explica acelasi lucru. Cerand explicatii, i s-a spus sa ia legatura cu directoarea bancii. In cele din urma, se pun toate cap la cap si se realizeaza ca este absurd.
     In sfarsit… completasem dosarul, a venit vremea sa facem evaluarea locuintei. Alta distractie: va puteti inchipui ca se pot face intr-o incapere goala 35 de poze pt o evaluare, cand normal mai mult de 4 poze nu aveau de ce sa se faca, ca doar nu s-a comis vreo crima pe acolo si ia urma prafului.
     Am trecut in cele din urma si de evaluare care a fost pe pretul care imi trebuia.
Acum, mai aveam de trecut un hop: Fondul de Garantare, acolo unde se facea inca o data analiza generala a dosarului si verificarile de rigoare in legatura cu locuinta cumparata. “Dosarul este complet. Mai ramane sa-l verifice colegii de la juridic si dupa il trimitem imediat la Fond”, mi-a zis prin doamna noastra. Probabil cei de prin banci au o alta dimensiune asupra timpului, caci imediatul asta a insemnat aproape o luna. Aveam impresia ca o sa cumpar Casa Poporului…
     Ajunsesem prin luna decembrie. Lumea alerga dupa cumparaturi si cadouri, iar eu ma gandeam ca trebuie sa platesc chirie inca o luna si ca dosarul meu zace la banca.
     Dupa telefoane si telefoane, din toate partile, de cred ca ma cunoste tot BCR-ul daca spune cineva Iosifidis, pe la sfarsitul lui decembrie, primesc un telefon de la doamna consultant care imi zice ca dosarul mi-a iesit de la Fond iar creditul aprobat. Era pe 23 decembrie. In Ajun de Craciun, aveam semnatura pe contractul de vanzare-cumparare pentru casa. Eram proprietara. Sunt proprietara.
     Satisfactia ca ai casa ta e foarte mare. Si realizez cat de mult mi-am dorit sa am un loc al meu, de abia dupa ce m-am mutat si incep sa-mi aranjez cum vreau eu. Aproape ca nu mai tii cont de ce a fost pana acolo… Si, uite asa, maine vine cineva sa-mi faca masuratori pentru mobila pe care mi-o voi face la comanda. O sa revin cu poze si eventual cu publicitate, in functie de serviciile prestate
     Eu spun ca pana la urma, merita un pic de efort, sa-ti atingi scopul propus, ca ai satisfactie mai mare ca te-ai muncit pentru ce ai si esti cu capu’ sus, tot timpul!

22 Responses »

 

De ce atatea retele de socializare? vineri, Apr 9 2010

     Sau mai corect cred ca ar fi trebuit sa pun titlu: “De ce o retea de socializare?” Ca sa socializezi, o sa-mi spune-ti ca e logic, cum ii spune si denumirea. Bine, bine, am inteles, am prins ideea, dar de ce as vrea sa “socializez” cu cineva pe care nu-l cunosc? Ii vad niste poze, ce-i drept, in fel si fel de ipostaze. Aha. Next question: de unde stiu eu ca este persoana din fotografie? In fine… sirul intrebarilor ar putea continua, ca mai am in cateva enigme puternice.
     Aseara cautam pentru un prieten o stire pe realitatea.net si vad titlul unei stiri: “F5 şi TreeWorks lansează HEYO.ro retea de socializare romaneasca…”. Si fac asa un scurt istoric, din auzite, in mintea mea si am numarat cel putin alte 7 retele de socializare… asta din ce am auzit la unu’ si la altu’ si ce am mai citit prin stiri. Recunosc la un moment dat, in anii tineretii mele, m-am jucat si mi-am facut si eu, ca sa fiu in trend cu cei din jurul meu, profil de hi5. Nu-mi amintesc sa-l fi utilizat intr-un mod concret, in care se vrea utilizata o retea de socializare. Primeam tot felul de invitatii de la oameni… dubiosi, persoane necunoscute care cica vroiau sa-ti fie prieteni. Deloc interesant! Cel mai mult ma deranjeaza, ca acest cuvant are o semnificatie destul de mare, ca sa zic asa, ca in ziua de azi e destul de greu sa ai prieteni, in adevaratul sens al cuvantului vorbind, ca nu de putine ori remarci ca unii nu sunt ceea ce se dau a fi, insa pe retelele cu pricina din doua poze vizualizate te cuprinde o prietenie… de nu o poti exprima in cuvinte, nu-i asa?
    Ce ma mai amuza copios, e ca mai vad pe la vreo emisiune cate o vedeta care se plange de mama focului ca pe una din fabuloasele retele sunt nu stiu cate profiluri cu ea si nu are nici o treaba cu ce se zice ce se arata acolo, chiar daca ii poarta numelele si ca adevaratul ei profil suna intr-un anume fel. Sau mai tare decat atat, vezi titlu mare in tabloidele romanesti ca nu-stiu-cui i-a fost sparta parola de la contul de facebook. Iti dai seama cata tragedie? Nici nu stiu daca mai poti citi alta stire de grija… jefuitului.
     Stau asa si ma gandesc ca poate sunt eu in urma cu lucrurile. Ce-i drept de multe ori m-am trezit in fata faptului implinit cand acum ceva timp mi-a zis un coleg ca vine in Club Dovinot Sexy Braileanca. Auzisem de ea vag, dar nu stiam ce face, cu ce se ocupa. Si intreb: cine-i asta de fapt? Soc: Cum, nu stii cine-i Sexy Braileanca? Vai! Aoleu! Rusine sa-mi fie, ce sa zic. Dar, totusi, ce face ea?
     Poate in aceeasi ipostaza sunt si acum, in fata numeroaselor retele de socializare. Eu din cate stiri am citit despre ele, si am tot citit nu gluma, singurul cuvant de lauda, ca sa zic asa, pe care l-am aflat e ca un numar record de utilizatori si-au facut profil pe o anume retea. Lucrurile rele, sa tot fie: ca sunt accesate de copii de pana in 10 ani, ca sunt facute publice adrese de mail private, ca asa s-au facut retele de proxenetism cu ajutorul lor, si exemplele pot continua.
     De asta, mie imi cam da cu rest cand vine vorba de aceste retele…

2 Responses »