Am sta mult si m-am gandit, m-am razgandit, cu privire la ce titlu sa aleg pentru postul care urmeaza. Ar fi destule de spus… in timp ce ascult senzatia muzicala a ultimelor zile “Telephone”, Lady Gaga si Beyonce. Sunt a 2.979.967-a “accesare” pe youtube. Are ceva profund pop. Dupa doua ascultari deja fredonez melodia. Intriga insa declaratiile despre “inteligenta” clipului. E din seria femeia-care-se-revolta-se-dezbraca-ai-omoara-barbatul.
E amuzanta povestirea sarcastica a clipului de pe Guardian. La fel de interesante comentariile fanilor Gaga care nu iarta ironia. Numai ca ironicii au de data asta dreptate: tarantino cu ceva referinte – Michael, Madonna etc.
Butonand televizorul intr-o seara, am vazut intr-una din serile trecute o editie a stirilor de pe “Acasa” cum 90% dintre personajele prezentate acolo erau deja colorate, evidentiate si schimonosite in stilul “gaga” cu vopsea pe fata, accesorii ultraexotice. Cliseizarea imaginii gaga e una dintre cele mai stranii intamplari totusi, avand in vedere ca artista este de putina vreme pe piata muzicala, dar a avut grija sa iasa in evidenta la orice escapada artistica si fotografica, fructificand din plin orice moment.
Beyonce, recunosc, mi-a placut dintotdeauna. Lady Gaga mi-a atras din prima cu forta ei de a rupe vestimentar globul in doua: gaga sau pre-gaga. Dar Telephone-ul… e atat de slab incat mi-a inhibat complet orice vointa de a-i asculta melodiile care-i vor mai purta semnatura. Beyonce, mult mai “cinstita” (ca sa zic asa) in clipul cu Shakira.
Cu o imagine raman totusi: inchisoarea plina ochi de vestimentatie fetis, o metafora excelenta a unei zile bune de shopping.
S-a vrut ceva foarte inteligent, au zis aia din echipa Gaga. Un tip furios de pe Guardian da replica, reproducand versurile:
“Eh, eh, eh, eh, eh, eh, eh, eh, eh
Stop telephonin’ me!
Eh, eh, eh, eh, eh, eh, eh, eh, eh
I’m busy!
Eh, eh, eh, eh, eh, eh, eh, eh, eh
Stop telephonin’ me!
Eh, eh, eh, eh, eh, eh, eh, eh, eh “
