Am primit acum cateva zile, prin posta, un catalog al firmei Otto. De la haine pana la bijuterii, catalogul e util, mai ales pentru cei care nu prea au timp, asemeni mie (ca de aia n-am mai scris nici de atata timp pe blog :D ), cu o gama variata de produse pentru fiecare segment in parte. Preturile sunt accesibile, mai ales daca tinem cont ca au inceput reducerile de primavara. La sfarsitul catalogului, am instructiunea: “puteti comanda online printr-un singur telefon la nr *** si un reprezentatnt al firmei noastre, va va prelua comanda…”. Si daca as urma pas cu pas instructiunile, as da un telefon si asa as putea sa incep un dialog cu una dintre fetele (sau unul dintre baietii, cine stie…) care raspund la telefonul magazinului online Otto, Romania: “Buna ziua. As dori si eu o vesta “perfect combinabila”, si de aici, cred ca va decurge intreaga discutie intr-una sau mai multe directii… Nu exagerez, este doar unul dintre exemplele “culese” din catalogul “Hello Romania”. 

Dupa ce as comanda vesta usor combinabila probabil ca nu m-as putea abtine de la niste pantaloni Nicki Cord “moale si dezmierdatoare” ca deh, suna prea ispititor. Pentru ca tot sper ca la un moment dat vine primavara as incerca si niste ciorapi “sprijinitori” sau mai bine nu, e tot frig afara, m-am razgandit, as mai dori niste sosete care imi fac “picioarele moale de catifea usor incretibila”.

     Repet, asa e tot catalogul, nu e o tragedie evident, e chiar amuzant dar…totusi. Trecand peste partea amuzanta a felului in care a fost tradus catalogul – ma intreb cum de o firma serioasa cum e Otto GmbH, cea mai mare companie de retail prin posta din lume si a doua de vanzari prin Internet (tot din lume), care inregistreaza in mod constant vanzari de peste 15 miliarde dolari anual, a dat drept bun de tipar un catalog atat de plin de greseli.

     Nu pot sa cred ca cei de la Otto au fost in stare sa plateasca reclame tv si n-au avut bani pentru un traducator. Mai ales cand sunt atatia studenti la facultati de profil, atatia profesori (si de germana) disponibilizati. Nu prea pot sa cred ca a fost o greseala pur si simplu, cred mai degraba ca bugetul alocat traducerii s-a cheltuit pe vreo petrecere de Craciun (pentru ca atunci s-a lansat Otto la noi) si responsabilii au dat “translate” pe Google. OK zic, au dat tradus cu ajutorul lui Google, ca nu au stiut germana, traducoatorii sunt scumpi etc. Dar ce ne facem cu limba romana? Si nu vorbesc aici de o gramatica invatata din elaborata lucrare a Stefaniei Popescu, ca deja cer prea mult. Vorbesc de cuvinte care chiar “zgaraie” urechea.
Dar, daca tot avem europarlamentari cu deosebite “succesuri”, de ce n-am traduce catalogul unei firme, care se crede ca se respecta, folosind direct “gogăl, goagăl, gogle”?!